Papura

Împletitul papurei este un meșteșug cu o tradiție veche de mai multe sute de ani. Nu se știe de când au început locuitorii satului Tonciu să lucreze cu papură, se știe doar că la inceput s-au făcut numai ștergare, folosite doar în gospodărie și după al II-lea război mondial au început să producă în cantități mai mari și pentru vânzare. Se spune că în apropierea satului era un lac de unde oamenii își procurau papura necesară meșteșugului. Astăzi acest lac nu mai există, dar locul încă poartă numele de ,,Tóhely’’ (tó=lac). Tot în acest loc a existat prima așezare din această zonă. Chiar dacă lacul a secat, satul vechi nu mai există si nu mai este nici urmă de papură în aceste locuri, oamenii nu au renunțat la meșteșug, se deplasează la mai multe sute de km si aduc papura din alte părți ale țării.

În fiecare an, de la începutul lunii august până toamna târziu, începe recoltarea papurei din diferite locuri, pentru că papura nu crește in fiecare an în același loc. În acest timp, satul rămîne fără bărbați, deoarece materia primă se aduce pentru un an întreg și este necesar să lucreze pentru asta 1-2 săptămîni. Pentru tăierea papurei se folosește o seceră obișnuită căreia i se pune o coadă mai lungă, de aprox. 50 de cm, această adaptare fiind necesară pentru a se ajunge mai ușor la partea de sub apă a plantei. De multe ori oamenii lucrează în nămol și apă rece până în genunchi sau chiar până la brâu. Papura tăiată se trage afară din lac, se leagă în ,,jupi’’ cu circumferința de 1 m, din care se pot împleti aproximativ 10 coșuri. Nici transportul legăturilor de papură nu e ușor. Transportul se face cu căruța, cu camionul sau trenul, în funcție de distanța de la lac.

Acasă urmează desfacerea papurei. De obicei se pune la uscat câteva zile, dar sunt cazuri când se desface imediat ce ajunge la gospodării. La desfacere se ia în considerare pentru ce este folosită partea respectivă, astfel se deosebesc mai multe grupuri. Stratul superior nu se poate folosi la nimic, se aruncă sau se folosește la legat, apoi se face decojirea de stratul numit ,,pentru toartă’’ care se folosește pentru confecționarea torților și nasturilor. Stratul următor este folosit pentru împletirea coșurilor. Partea cea mai valoroasă și mai flexibilă care se află sub aceste straturi este măduva cu ajutorul căreia se face împletirea. După ce papura este desfăcută și clasificată se pune la uscat și se depozitează în pod sau șură.

Împletirea se face pe diferite forme, confecționate din lemn și de diferite mărimi. Pregătirea papurei începe seara, legătura este udată, după care se acoperă pentru că înmuiată se impletește mai ușor. Astfel pregătite, se poate începe împletirea propriu-zisă a diferitelor produse coșuri pentru cumpărături, coșuri de ouă și pâine, păretare, suporturi pentru oale, pentru diferite obiecte de bucătărie, pentru ghivece de flori, cutii pentru cadouri, ștergătoare, pălării și multe alte obiecte, cele mai multe lucrate doar cu mâna.

Partea cea mai grea este valorificarea produselor. Împletitul din papură întotdeauna a fost un meșteșug bine plătit și teoretic ar trebi să aibă un profit, deoarece este un venit suplimentar, dar pentru acest lucru este necesară cercetarea continuă a pieței. Mai demult obiectele din papură erau vândute doar în piețele din țară, dar, de câțiva ani au ajuns și în străinătate, mai ales în Ungaria, unde se bucură de recunoaștere internațională și sunt apreciate în mod deosebit.